Seria 24 Hours a devenit în acest an o serie aprobată FIA, campionatul format acum din 6 etape întorcându-se pentru a doua ediție a celor 12 ore de la Zandvoort. Ca și în 2014, SLS-ul echipei Hofor a plecat din pole position însă în acest an, Christian Frankenhout a îmbunătățit timpul de pole de anul trecut al lui Max Buhk cu 1.7s, devansându-i Thomas Jaeger și Bernd Schneider.
Formatul cursei a fost următorul: vineri s-au disputat primele 3 ore pentru ca sâmbătă să fie disputate celelalte 9 rămase. După ce primele 3 s-au scurs, liderul era SLS-ul echipei Ram Racing revenită la începutul acestui an în cursele de anduranță pentru un program parțial în 24 Hours Series. Frankenhout a plecat bine din pole păstrându-se la conducere în primele tururi înainte de a intra la boxe pentru a monta pe mașină cauciucuri pentru suprafață udă. Singurul din plutonul fruntaș care a rămas pe pistă la începerea ploii a fost Tom Coronel, pilotul SLS-ului GDL Racing #67 a mers 16 bucle cu slick-uri înainte de a intra. În ciuda acestei etalări în condiții dificile, mașina lui Coronel a terminat doar pe 4 după primele 3 ore, Ivo Breukers pierzând pe final 3 poziții. Mai întâi, a fost depășit de Tom Onslow-Cole, cel care a și terminat pe primul loc în SLS-ul Ram Racing, pentru ca apoi să piardă duelurile și cu Bernd Schneider și Kenneth Heyer. La început, în timpul ploii, a fost instituit și singurul Code 60 al primelor 3 ore de cursă când un Seat de supercupă a părăsit pista din cauza acvaplanarii. În acest campionat, safety car-ul a fost înlocuit de metodă încetinirii pe sectoare folosită și la Le Mans sau Nurburgring.
Astfel, primele 4 poziții au fost monopolizate de mașinile Mercedes-Benz, Porsche terminând pe 5 prin 911 GT3 R-ul HB Racing Tean Herberth. Ferrari-ul Scuderia Praha a terminat pe 6 fiind ultima mașină din plutonul fruntaș de modele GT3, MRS GT Racing terminând pe 7 cu un Porsche 911 GT3 Cup înscris la categoria 997.
În a doua parte a cursei, duleul s-a dat între SLS-ul Ram Racing care fusese primul după 180 de minute și SLS-ul Hofor Racing care a plecat primul. Cele două mașini s-au depășit de mai multe ori pe pistă însă cursa nu s-a decis acolo ci, în fapt, pe linia boxelor unde Ram Racing a pierdut timp în timpul ultimei alimentări. În plus, au fost prinși pe picior greșit și în timpul unei alte perioade de Code 60. În cele din urmă, diferența dintre Frankenhout și Paul White a fost de peste 74 de secunde, Hofor Racing parcurgând 741 după 12 ore de cursă.
Ocupantul poziției a 3-a a venit la 5 tururi în urma Mercedes-ului Hofor Racing, Hari Proczyk terminând cursă pentru mașină cu numărul 2 a HP Racing care a completat un podium de așteptat pentru steaua în trei colțuri. GDL Racing a terminat pe 4 în timp ce Scuderia Prâhă a venit pe 5 cu al lor Ferrari 458 Italia GT3. Lupta pentru poziția a 6-a și, implicit, victoria în categoria 997 s-a încins în ultimele bucle, ocupanții primelor două poziții lovindu-se în ultima trecere prin Tarzan astfel că niciuna dintre aceste mașini nu a trecut linia de sosire. Protagoniștii au fost mașinile #52 și #20, modelul #52 al MSG Racing fiind declarat învingător.
Cor Euser s-a impus în clasa SP3 cu un Lotus Evora de clasă GT4, MARC Cars Australia câștigând clasă SP2 cu Ford-ul lor modificat. Bonk Motorsport s-a impus în clasa SP1, Team Altran a câștigat în clasa A5 iar Presenza.eu Team s-a impus în A2.
Sursa pozelor: 24H Series