Ștefan Unchiașu își împarte timpul între peisajul anduranței din România și cel din SUA la nivel de club, eforturile sale peste ocean alături de Willi Motorsport și Costin Racing fiind răsplătite cel mai recent cu o victorie în cursa de șapte ore de la Sebring, sancționată de legendara organizație SCCA.
Înainte de a trece în revistă firul evenimentelor de la sfârșitul săptămânii trecute, este necesară o vedere retrospectivă asupra echipei Costin Racing, ai cărei co-proprietari sunt Ștefan Unchiașu și Mihai Costin, pentru a putea înțelege mai bine nivelul implicării lor în lumea curselor de club din State unde cultura pentru „grassroots racing” este arhi-cunoscută iar SCCA (Sports Car Club of America) este un nume cu greutate și cu o istorie îndelungată.
SCCA a fost formată înainte de finele celui de-al doilea Război Mondial de către un grup de pasionați ce doreau să continue pe cărarea bătătorită de Sam și Miles Collier, fondatorii ARCA (Automobile Racing Club of America – o entitate diferită față de cea din prezent cu același nume). Aceștia au organizat pentru întâia dată o cursă patru ani mai târziu pe străzile din Watkins Glen, New York. Marele Premiu a avut succes și la opt ani distanță a fost construit circuitul permanent care există și în prezent. A urmat constituirea unui campionat de mașini sport sub egida SCCA în 1951, multe din cursele timpurii fiind ținute pe aerodromuri scoase din uz, precum este cazul și la Sebring.
Curse clasice: Sebring 1965 – a tunat când s-au adunat
La un deceniu distanță, SCCA devenise o instituție importantă la nivel național, astfel că CSI a dat în grija clubului organizarea etapelor nord-americane ale Campionatului Mondial de Mașini Sport pe circuite precum Daytona, Sebring sau Watkins Glen. Chiar înaintea anduranței, Formula 1 a cerut ajutorul SCCA în organizarea unei etape a Campionatului Mondial în 1959, aceasta având loc tot la Sebring. Un an mai târziu, etapa s-a mutat la Riverside, în California, pentru ca, din 1961 să se deruleze la Watkins Glen. Organizarea acestor campionate internaționale a făcut necesară crearea unei ramuri profesioniste care să se delimiteze de activitățile de la nivelul cluburilor regionale. Sub conducerea lui John Bishop, SCCA a guvernat, în anii 60-70, campionate astăzi legendare precum USRRC (United States Road Racing Championship), Trans-Am sau Can-Am. Cum latura profesionistă a crescut exponențial pe durata aniilor 60, Bishop a încercat fără succes să o desprindă de SCCA, motiv pentru care a părăsit clubul pentru a-și forma propria organizație, IMSA. În ciuda acestei rupturi, atât IMSA cât și SCCA supraviețuiesc și în prezent, însă organizația făurită de Bishop se concentrează pe curse profesioniste (IMSA Weathertech Sportscar Championship este doar un exemplu), pe când SCCA se ocupă și de cursele de club prin organizațiile regionale, deși are în grijă și campionate profesioniste precum Pirelli World Challenge sau Trans-Am.
Cronica cursei de 12h de la Sebring – ediția 2015
O operațiune românească în Florida
Sub umbrela acestui adevărat gigant au concurat în multe rânduri Costin Racing, o echipă formată de un număr de pasionați români care va deveni, din această toamnă, Rom Racing pentru o mai bună reprezentare a rădăcinilor celor din spatele proiectului. Acest demers, mult mai vast decât pare, este acum întins pe mai multe ramuri: Rom Racing nu numai că se înscrie în competiții americane de mai bine de 5 ani, dar și prepară mașini spre a fi închiriate de doritori ce nu dispun de fondurile necesare pentru a participa pe cont propriu, legăturile multiple avute fiind ca o ușă ce se poate deschide aspiranților – chiar și din România.
Deși departe de cerințele și costurile exorbitante ce vin cu o afirmare pe scena unui campionat profesionist, cursele din SCCA, dar și Chump Car, nu sunt nici pe departe organizate amatoricește, punându-se mereu accentul pe siguranță și pe o instruire adecvată a piloților. În acest sens, orice fan interesat de a face tranziția către cockpit trebuie să treacă mai întâi prin focul unei școli de pilotaj din cadrul SCCA, obținându-și licența abia după ce a bifat și câteva curse – cam cum este cazul în cadrul VLN-ului german în care nu poți păși până nu ai trecut printr-un sezon în „liga secundă” RCN. Deși poate părea exagerat pentru autohtonii care adesea ”ard etapele”, lucrurile devin firesc când ne uităm pe anvergura curselor. Aici nu discutăm despre grile animate de o duzină de mașini sau de două, ci de 50-60 sau chiar 100 de mașini deodată pe același traseu, împărțite, evident, în categorii diferite de performanță. Există însă și o diviziune pe baza timpilor înregistrați, constanța cu care un pilot poate să stea aproape de delta-ul din categoria sa fiind esențial în atingerea succesului într-o cursă.
Dată fiind experiența echipei, întreg procesul unei opriri la boxe a devenit o rutină, astfel că aceștia realimentează mașina și schimbă și piloții în doar trei minute, în condițiile în care un pit stop trebuie să dureze minim cinci, pentru egalizarea șanselor. Această abordare eminamente profesionistă într-o ramură a sportului care poate părea mai degrabă dedicată amatorilor a fost cheia către succes și în cursa disputată în 23-24 iulie, care a fost prima de acest gen în istoria SCCA Central Florida. Printre numeroșii înscriși s-a aflat și un dublu învingător de clasă în cursa de 24 de ore de la Daytona, Randy Pobst. Anul acesta, el a fost inclus în SCCA Hall of Fame, odată cu Roger Penske.
Victorie românească pe un traseu de legendă
Cursa s-a disputat pe variantă scurtă a circuitului de la Sebring, configurație ce măsoară doar trei kilometri. Având în vedere că la start s-au aliniat nu mai puțin de 46 de mașini, traficul a fost mereu o problemă. Organizatorii au decis împărțirea cursei în două bucăți, similar cu ce avem în 24H Series la Zandvoort. Astfel, trei ore și jumătate s-au derulat în ziua de sâmbătă iar celelalte trei ore și jumătate ar fi trebuit să se țină duminică. Realitatea din teren a fost alta, căci cu aproape două ore înainte de final, tunete și fulgere au determinat fluturarea steagurilor roșii. La acel moment, după scurgerea a 5 ore și 22 de minute, Ștefan Unchiașu și Ken Mantovani se aflau pe prima poziție a clasamentului general, respectiv prima în Categoria 1, cu a lor Mazda MX-5 Valyrian Steel cu numărul de concurs 91. Ecartul, unul comfortabil de trei bucle, a fost construit nu doar grație opririlor la boxe fără cusur, ci și ritmului extrem de uniform al celor doi. Unchiașu, deși cu un record personal de 1.28:1, la cam șase secunde distanță de cele mai rapide mașini, a reușit să se impună printr-o constanță de invidat, rulând tur după tur în secundă cu turul său cel mai bun – o performanță ce aduce aminte, păstrând proporțiile, de reușitele unor maeștri precum Frank Biela sau Scott Dixon.
Cronica cursei de 12h de la Sebring – ediția 2016
Când intri pe un circuit de legendă ca Daytona sau Sebring ți se ridică, pur și simplu, părul pe tine, adică, dacă ești fan al curselor, este ceva extraordinar! – Ștefan Unchiașu
Cum un rezevor de combustibil a coincis cu un stint de pilotaj, adică două ore, nu au fost necesare alte opriri. În plus, nu au apărut nici probleme tehnice, fiind doar necesară schimbarea frânelor pe Mazda – o operațiune permisă în pauza dintre secvențele de sâmbătă și duminică.
Succesul Costin Racing nu s-a oprit aici – poziția a patra la general, respectiv a doua în aceeași Categorie 1, fiind a celei de-a doua mașini înscrise de români, anume un Volkswagen Golf pilotat de chiar Mihai Costin alături de Constantin Popa. Acesta din urmă a concurat la rândul său și în România, pe Motor Park, în cadrul unei etape de Time Attack din cadrul stagiunii vecinilor bulgari unde a obținut un podium.
Reușita, notabilă prin competiția avută și prin alinierea la rigorile impuse de o cursă ce s-a întins aproape pe lungimea unei etape din WEC, nu a fost o întâmplare, iar Costin Racing promit să revină pe pistă cu același pachet competitiv și în viitor când vor alerga sub numele Rom Racing cu suport din partea partenerului din România, Willi Motorsport, care pregătește și Radical-ul pilotat de Ștefan Unchiașu și Sergiu Nicolae în Campionatul Internațional de Anduranță ACR.
Surse foto: Ștefan Unchiașu, Costin Racing