După ce s-a dovedit în două rânduri că mașinile înscrise la anduranță pot rezista 2 ore, s-a plusat la mijloc de iunie, cu o săptămână înainte de Le Mans. Extinderea la 3 ore a adus un scenariu neașteptat, finalizat cu un nou învingător.

Dacă despre cei doi protagoniști care-și disputau victoria la general (Radical și Porsche) nu planau mari dubii referitoare la capacitatea de a rezista pentru încă 60 de minute, organizatorii își manifestau temerile legate de gradul de uzură al plăcuțelor de frână la Lupo, respectiv al gumelor la Logan. Asta a făcut ca turismele reunite în clasa 1 să nu abuzeze de track time în cele trei ședințe de antrenamente libere, în care timpii au fost foarte departe de ritmul de cursă din dorința de a prezerva materialul.

În acest context, toate cele trei sesiuni de antrenamente ar putea fi comasate într-o ședință de o oră, concluzie trasă pe baza analizei cumulate a timpului petrecut de mașini pe pistă în toate cele trei curse de anduranță disputate până acum. Mai departe, calificările au adus timpi mai elocvenți pentru aproape toate echipajele, dar și o primă descindere a prototipului Radical pe pistă. Totuși, SR3-ul a rulat cu precauție, fiind cu peste 10 secunde mai lent față de reperul ulterior stabilit în cursa propriu-zisă. A fost însă suficient pentru un nou pole, însă prea puțin contează grila la o asemenea competiție.

Ar fi mai provocator un sistem de tip Superpole, cu un singur tur lansat pentru fiecare echipaj, căci altfel calificările devin … doar un alt antrenament. Toate cele 6 mașini de la clasa 1 (Lupo și Logan) au stabilit repere mai bune în cursă decât în sesiunea de calificări. Nimeni nu aduce pneuri (și configurații speciale) pentru sesiunea cronometrată, așa că relevanța acesteia rămâne scăzută.

Două aspecte importante trebuie consemnate înaintea acestei runde. În primul rând, s-a realizat un progres notabil la capitolul infrastructură, fiind instalate cele 14 posturi pentru comisari. Astfel, cei ce veghează la buna desfășurare a cursei sunt într-o poziție mult mai sigură și mai ferită de efectul nociv al expunerii îndelungate la soare. De la startul primului antrenament și până la finele cursei, acești oameni au petrecut 7 ore, acesta fiind alt motiv pentru care este recomandată compactarea programului, pe lângă efortul de menținere a interesului publicului.

Cronica primei etape din 2016 – cu 10 flori se face primăvară la anduranța autohtonă?

Altă noutate a fost reprezentată de live streaming, o metodă prin care mulți pasionați au putut arunca o privire asupra acțiunii de pe circuit în paralel cu etapele din mondialul de turisme, spre exemplu. Totodată, proba video poate fi utilă la jurizarea unor incidente. Din fericire, nu a fost cazul nici de această dată, sportivitatea fiind catalogată cu nota maximă pentru a treia cursă de anduranță la rând.

WTCC Moscova: Tarquini și Catsburg aduc două duble Lada

Cursa a demarat după un tipar deja consacrat: Radical-ul s-a desprins în frunte, urmat de Porsche și de cel mai rapid Lupo, cel pilotat de frații Anton. Diferența de putere dintre modelele Lupo și Logan au creat un ecart notabil între cele două trio-uri și n-a durat mult până când Daciile au văzut un SR3 roșu în oglinzile retrovizoare. După 20 de minute, Radical-ul pilotat de Sergiu Nicolae depășise tot plutonul cu cel puțin un tur.

Primul rând de opriri la boxe s-a consumat după 30-35 de minute, iar Ștefan Unchiașu a profitat de o oprire mai rapidă cu 18 secunde față de modelul Porsche înscris de ToMa Racing, ajungând astfel la un avans de 2 tururi. Diferența de ritm între cele două mașini nu a mai fost atât de mare pe stint-ul al doilea, între tururile 20-30 SR3-ul câștigând doar 22 de secunde față de urmăritorul său. Echipajul Broggi/Nicolae (Lupo) s-a retras cu probleme la cutia de viteze după o oră de cursă (26 tururi).

A urmat prima alimentare pentru Porsche (turul 31) și, imediat după aceea, a venit lovitura pentru Radical, cu probleme la radiator. Mașina a rămas blocată pe pistă și a fost nevoie de intervenția externă pentru a fi readusă la standuri, 15 minute fiind pierdute în acest răstimp.

Nurburgring 24h: Stelele Mercedes acaparează podiumul

Regulamentul derivat din clasica de 24 de ore de pe Nurburgring permite remorcarea unui echipaj fără ca acesta să fie declarat abandonat, iar la revenirea pe pistă a lui Sergiu Nicolae pe prototipul Radical, acesta căzuse pe poziția a treia (turul 35). După 6 tururi acesta a trecut de Lupo #77 al echipei Badi și a urcat pe 2, fiind într-o șarjă incredibilă în care recordul pistei a fost corectat de patru ori în câteva minute!

[table tablesorter=”0″ class=”table table-border” table colalign=”center|center” table style=”background-color:#b3b3b3;font-size:12px”]

10 Aprilie 2016 – vechiul record al lui Sergiu Nicolae, 1’44″640

Turul 37, 1’43″240

Turul 39, 1’42″666

Turul 40, 1’41″911

Turul 42, 1’41″512

[/table]

La finele turului 46, echipajul ToMa Racing (Mihai Tomescu – Cristian Mangri) a intrat pentru a treia oară pe linia standurilor, pentru o nouă schimbare obligatorie de pilot. Radical-ul a trecut la conducere pentru alte șapte tururi, însă problema de răcire a revenit, manifestându-se intermitent după a treia oprire, consumată în turul 52. Alte 25 de minute s-au pierdut până la revenirea lui Ștefan Unchiașu pe pistă și orice șanse la victorie erau risipite. În paralel, dificultățile cu frânele au afectat cursa echipajului Century Team (Marin/Nemeș) pe Lupo-ul #24.

În turul 62 și contingentul Logan-urilor a suferit o pierdere, în momentul în care o roată s-a desprins de pe mașina #17. Între timp, echipa tehnică a schimbat plăcuțele de frână de pe Lupo-ul #24, iar mașina a revenit pe circuit pentru ultimele 20 de minute de cursă, fiind la limita clasării în ierarhia finală, conform regulii ce impune parcurgerea a 75% dintre tururile învingătorului (63 față de 83 – 75,9%). Radical-ul ar fi încheiat pe poziția a treia, la 7 tururi de Porsche și 5 de Lupo-ul Badi, dacă n-ar fi intrat în Parc Fermé la consumarea celor 3 ore, fără a parcurge ultimul tur stipulat prin regulament. Această sincopă s-ar putea dovedi capitală în ierarhia finală.

Așadar, la căderea steagului au fost clasate 5 dintre cele 8 echipaje, cu Tomescu și Mangri semnând prima victorie la cel de-al doilea start cu modelul Porsche. De această dată n-a mai lovit ghinionul asupra celor mai abili piloți din Cupa Lupo, Edi și Bianca Anton, care au maximizat oportunitățile și au sosit la doar două tururi de liderul net superior din punct de vedere tehnic. Al treilea clasat a fost echipajul ROTAC (Drăgan/Roșiu), încă o dată cel mai bine clasat Logan, în fața mașinii-soră a perechii Perimenis/Pantilie.

Edi Anton a spart ghinionul după ce în primele două curse de anduranță n-a apucat să treacă de primul stint, însă destinul le-a fost potrivnic în această etapă lui Sergiu Nicolae și Ștefan Unchiașu, care s-au confruntat pentru prima oară cu probleme tehnice însemnate la Radical-ul SR3. Dacă ploaia n-a venit să dea peste cap ierarhiile, a făcut-o din nou fiabilitatea.

13 -> 10 -> 8

Este îngrijorător faptul că numărul mașinilor de pe grilă a tot scăzut de la o rundă la alta, chiar dacă feedback-ul piloților a fost unanim pozitiv de fiecare dată. Importurile din sfera raliurilor s-au dovedit rapide, dar nu au repetat experiența până acum. La cursa de anul trecut a evoluat excelent echipajul Ardelean/Baltador pe un Suzuki Swift, iar în aprilie 2016 am asistat la ofensiva lui Viorel Ivan, care și-a asumat un procent inegalabil de track time pe a sa Dacie Logan. Din păcate, și alte echipaje din țară (Sorin Telehoi Rally Team, West Competition Racing) sau din țările învecinate au lipsit la apel în ultimul moment.

Cum a fost anul trecut? – Debut încurajator pentru anduranță în România

Sperăm ca intervalul de aproape 4 luni până la etapa finală de anduranță din acest an să fie suficient de amplu pentru ca toate proiectele care știm că se află în derulare să fie finalizate. Pour la bonne bouche. 

Credit foto: Andrei și Luminița Gemeș, onrace.ro